“The Bank Job” - 2008

Un film englezesc e, în general, diferit de un film american.

Un jaf englezesc poate fi diferit de unul american.

De unde rezultã cã un film fãcut de un australian despre un jaf englezesc este cu siguranţã diferit.

Reţeta e sigurã pentru succes: avem o bancã ce va fi devastatã, avem nişte poliţai corupţi, poze compromiţãtoare cu persoane foarte importante de la nivel înalt, chiar din curtea regalã, culturã pop a anilor ‘70 şi, evident, banda de hoţi. Care-ţi sunt simpatici de la bun început, sunt stângaci şi au umor, iar şeful e…da, doamnelor şi domnilor, nimeni altul decât Jason Statham, pe care vi-l aduceţi cu siguranţã aminte din „Lock, Stock…” şi „Snatch”.

Ai zice cã la aşa un amalgam, s-ar putea sã pierzi firul şi sã nu mai ştii cine e cu cine şi viceversa. Dar scenariul e deştept construit, te ţine în prizã, pentru cã situaţiile în care intrã ãştia micii sunt uriaşe chiar şi pentru MI5. Iţele se tot încurcã şi se descurcã, dar cine trebuie sã scape, scapã şi prinde peşte la final de film.

Ce e iarãşi diferit faţã de poveştile cusute deja cu aţã albã şi cu plasã de efecte speciale din filmele hollywoodiene este cã povestea asta chiar s-a întâmplat. Povestea jafului de pe Baker Street, a cãrui dosar e în continuare secret, jaf mai mult decât minunat, pentru cã ce e mai frumos decât sã goleşti nişte case de valori despre al cãror conţinut nu ştie nimeni, decât proprietarii? Şi nici ei nu sunt siguri cã vor sã-l declare, dacã mã înţelegeţi.

Un film pe care cu siguranţã îl voi mai vedea, pentru scenariu, accent de la mama lui şi zâmbetul de la final.

Concluzie de final de „The Bank Job”:

„The thieves were the most innocent people involved.”

Tags: jason statham, the bank job