19 grade is very good

Mi-am gãsit ungurul zâmbitor de întoarcerea mea şi mi-am gasit casa primitoare cum o ştiam. Am descoperit cã pomii de la geam şi-au luat-o în cap şi au înverzit ceva de groazã în lipsa-mi, i-am şi certat olecuţã fiindcã eu veneam de pe meleaguri unde zãpada era chiar şi de un metru, da’ ce sã-i faci? Oi fi eu buricul pãmântului, dar pomii îşi vãd de treabã fãrã mine şi bine fac.

Relatez repede din ce îmi aduc aminte cã Lacul Roşu era îngheţat bocnã şi împodobit cu tineri clujeni, microbişti, beţi şi fãrã tricou care se îndreptau spre Iaşi, pentru nu ştiu ce meci.

Cã în sfârşit am vãzut Sovata şi n-am mâncat îngheţatã şi nici pe Nicu nu l-am cunoscut.

Cã porţiunea dintre Piatra Neamţ şi Gheorgheni este de vis şi o recomand cu cãldurã, mai ales din cauza lipsei ei. Adicã mergeţi vara, fraţilor, cã altminteri, dacã la sfârşitul lui martie e zãpada de-un metru, nu ştiu iarna cum e.

Cã în Târgu Mureş, cale de-o masã, am auzit numai limba neaoşã şi cã mã bucur sã vã anunţ şi pe aceastã cale cã oamenii sunt calmi şi nu vor nimic.

Cã ardelenii au şi ei câinii lor, mai ales în Harghita, care trec strada pe unde le vine lor şi cu încetineala de fãcut baba cloanţã regina frumuseţii.

Cã la un moment dat am adormit şi cã m-am trezit aproape de casã, deci mai daţi şi voi un google, quelque chose, pentru restul traseului.

Vã mulţumesc pe aceastã cale pentru urãrile de bine de pe toatã durata cãlãtoriei şi pentru mesajele de sprijin şi, acestea fiind zise, permiteţi-mi sã cam tac.

Tags: de drum