Eu si Romania

 

 

Romania ma faulteaza dur, de cartonas rosu direct, cu fiecare ocazie. Mai deunazi, m-a cuprins depresia vazand cati oameni inca mai cred in nationalisme de doi bani. Mi-a trecut. Ma rog, o sa uit de asta pana la urmatoarea intalnire cu tipi de la Noua Dreapta, cu cine stie ce nucleu dur al unei galerii iesite la vanat de homosexuali sau pana o sa-mi pice iarasi in fata ochilor un flyer cu “Basarabia – pamant romanesc”.

Ma uit la Prigoana iesit in cursa pentru Primarie, ma uit la Gusa care alearga pe acelasi culoar si ma intreb: iarasi, mai nene? Iar gargara, borduri, trotuare, asfaltari, poduri, parcari, minciuni, atacuri? Vine tare pe turnanta Oprescu/Vanghelie. Iar greata?

Ies pana la Universitate si…

Imi iau trei coate in spate de la pensionari grabiti catre nicaieri si o calcatura apasata de la un focsanean venit la facultate in Bucuresti; un claxon ca o sirena de vapor imi pune sangele in miscare, burtosul de la volan ranzand satisfacut; inot prin tone de praf ridicate de cea mai mica pala de vant; sunt impins cu fermitate de catre o doamna hotarata sa coboare din autobuz inaintea mea; imi urla in urechi trei tigani, injurand (sic!) ca la usa cortului blocului; imi canta o manea din telefonul unui roman neaos si verde; alunec pe flegma unui rocker atat de rebel, incat nici de regulile bunului simt nu tine cont; sar peste masini parcate pe trotuar; ii zambesc unui neamt prietenos; ma minunez de monumental prost gust al “frumoaselor” romance; ma plimb prin centrul istoric al Bucurestului si ma umplu de miros de mici; ocolesc cainii care se reped la mine la Coltea si sunt cat pe ce sa cad intr-o groapa… Si tot asa.

 

Ma ingretosez in fiecare zi. Imi amintesc de o somitate a culturii(spre care tinerii sensibili de azi privesc in sus) recunoscand “Da, doamna, am fost un porc. Am fost porcul dumneavoastra de serviciu”. Ma luminez: da, pana la urma, ce are de-a face inteligenta cu caracterul?

Astazi, prin oras…

Privesc admirativ la frumusetea si nonconformismul unui cuplu emo-goth, insa imi trece cateva secunde mai tarziu, azindu-l pe el folosind apelativul “fa” si vazandu-o pe ea razand.

Ma intind la vorba, neinspirat, cu un tigan care vinde flori si ma trezesc cu update instant la preturi.

La IKEA, minunatul sistem functionabil suedez decide sa se romanizeze si ma face sa cred ca totul se impute in rautatea si prostia carpato-danubiana-blabla. O vaca proasta urla la mine ca nu e voie, ca treizeci de secunde mai tarziu sa vada ca e voie.

Ma uit la un set de cosmetice Prymark pe a carui eticheta scrie 2 lire. Langa pretul englez este lipit cel romanesc: 15 RON. Iar ma ia greata. Romania e de servit cu lamaie, altfel…

Am mai trecut o zi.

Infundati in fotolii, cu gheata zornaind in paharele de Absolut, incercam sa-l ascultam in surdina pe John Coltrane. Incepe. Saxofonul ne umple camera si timpul incepe sa se dilueze. Dar nu! Incep sa-mi aud tara. Aud vecinul batandu-si nevasta, copiii celuilalt vecin urland, aud un caine latrand. Aud Romania profunda cantandu-si viata in ritm oriental. Ne privim si zambim stramb:

- Ne caram?

 

Tags: Absolut cu cola, Bucuresti, electorale, emo-goth goes turkish, IKEA suge, oameni, preturi, Romania