Platesc, dom’le!

 

 

Da. Platesc, dom’le! Platesc si platesc a paguba! Platesc impozite pentru pensionari, taxe pentru copii si rate pentru nepoti. Daca imi mai ramane de haleala, tenesi si o sticla de Absolut pe luna, sunt fericit.

Platesc impozite ca sa traiasca si pensionarul, ca si el e om. Daca nu platesc rate la o casa (…pe care am sa o termin de platit cand o sa am nepoti. Eh, las’ ca le ramane lor!), ii platesc chire tot pensionarului propietar. Ce ziceam? Ah, da! Am doi pensionari in carca. Sa zicem ca sunt bunicii mei, in felul asta putand si eu sa trec mai usor peste frustrare.

Platesc si taxe. Multe. Multe pentru ca sunt fumator si pentru ca, din cand in cand, mai bag si niste alcool in sange. Platesc pentru un invatamant public care scoate cretini pe banda rulanta, asa cum scotea si pe vremea mea, si pe vremea parintilor mei. Platesc pentru niste doctori la care nu am apelat pana acum. Si o sa mai platesc. Asa, ca asigurare. Cine stie cand ma lasa si pe mine gladiolele.

Platesc taxe si pentru investitii in chestii falimentare, si pentru servicii dezastruoase, si pentru a umple un buget numa bun de muls de catre fistecine, si pentru proiecte, programe si alte happeninguri cu care nu am si nu o sa am vreodata de-a face. Platesc taxe pentru constructii ANL in care stau smecherii, platesc taxe pentru Aparare ca sa-si poata trimite armata soldatii la prasit de mac prin Afganistan, platesc taxe ca sa poata dormi nesimtitii prin Parlament, platesc taxe ca sa isi poata cumpara primarul borduri, ministrul jeep, secretarul kilometri de autostada, subsecretarul secretara blonda si tanara, numa buna de tinut sub birou, platesc taxe si impozite ca sa mananca gura tuturor o paine.

Popii, doctorii, invatatorii, specialistii, consultantii, functionarii, politistii, soldatoii, cercetatorii, asistentii, primarii, vice-primarii si consilierii, drumarii, podari, padurari, gropari si toti celalti angajati ai mei sunt nemultumiti. Cica nu le dau destul. Asa o fi, da’ eu platesc, dom’le!

Platesc pentru trecut, platesc pentru prezent si platesc pentru viitor. Cu ce-mi ramane traiesc si, oh!, ce fericit sunt! De ce? Acum mi-am dat seama: sunt fericit ca pot plati taxe, impozite si rate. Asta e eticheta aplicata by default: platitor de taxe, impozite si rate. Daca ma mananca in fund sa mai fiu si brand addicted sau sa am vreo vaga pretentie de calitate, sunt halit: imi platesc si taxa pe snobism, impozitul pe prostie si rata la fudulie.

Tags: impozite, nervi, rate, taxe