Casa Presei

Lucrez de 13 ani in Casa Presei. And I hate it! E departe. E departe de orice. E departe chiar si de Herastrau,  desi pot vedea parcul pe geam. Si e mare. E prea mare. Daca as avea pauza de masa, as pierde-o pe drum catre si dinspre cantina / barulet / chiosc.

Din Colentina pana la Scanteia faceam o ora sambata, o ora si jumatate in cursul saptamanii, doua ore iarna. Cand m-am mutat pe Mosilor m-am bucurat. Ma gandeam ca o sa ajung si eu mai repede le serviciu. Riiiiight! Mai repede cu un sfert de ora. So useful!

Casa Presei… Not so Casa Presei dupa ce, rand pe rand, redactiile se muta in oras. Evenimentul s-a carat. Romania Libera s-a carat… In schimb, o vad de cativa ani umbland pe holuri cu copilul (Hotnews-ul) in brate pe Realitatea TV. Cat or mai sta si astia pe aici.

In fine. Au trecut o gramada de ani de cand ma plimb pe holurile astea. O gramada de nopti dormite prin Scanteia, dusuri facute la subsol, plimbari prin subsolul 2, certuri cu paznicii sau cu tiganii care veneau noaptea la cordit, prietenii legate cu aurolacii (salut Edy!) … Ba chiar am facut si un Revelion aici. Am tot facut cumparaturi pe datorie de la Cristi, de la chiosc, m-am ferit de fatada care da sa cada dupa cutremure, m-am imprietenit cu lumea de pe aici…

Firmele au aparut si au disparut. Chioscul cu cartulii al celor de la Coresi s-a transformat in chioscul de ziare al lui Nutu, care la randul lui s-a transformat in chioscul lui Harangus. Andimetra a ramas tot acolo, sub coloane.

Drumul din intersectie, din statia lui 131, pana la Scanteia este unul dintre cele mai placute momente ale zilei. Ieri mirosea a iarba cosita si a vara. Si era liniste. Astazi nu. Astazi era halimai: trecea o coloana oficiala.